Ce inseamna a darui?

Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim:

- Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…

- Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi.

Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.

“Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece!” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

De ce striga oamenii unii la altii?

Într-o zi, un profesor înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi:
- De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
- Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce să ţipi atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întrebă din nou înteleptul.
- Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
- Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
- Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige din cauza distanţei şi mai mari.

Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor,suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.

În final, înţeleptul concluzionă, zicând:

- Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.

Cat de greu e?

Un profesor le vorbea studenţilor săi despre managementul stresului. A ridicat un pahar cu apă şi a întrebat audienţa:

“Cât de greu credeţi că e acest pahar?”

Răspunsurile studenţilor au variat de la 20g până la 500g.

“Nu depinde de greutatea lui absolută. Depinde de cât de mult îl ţin în mână.

Dacă îl ţin pentru un minut, totul este în regulă, dacă îl ţin pentru o oră, voi simţi o durere în braţul drept. Dacă îl voi ţine o zi întreagă, va trebui să chem o ambulanţă. E exact aceaşi greutate, dar cu cât o ţin mai mult, cu atât devine mai grea.” le explică profesorul.

Dacă ne purtăm în continuu greutăţile în spate, mai devreme sau mai târziu, nu vom mai fi capabili să le ducem înainte, ele devin tot mai apăsătoare.

Cum trebuie să mai lăsăm paharul jos, să ne odihnim mâna pentru o vreme înainte de a-l ţine din nou, aşa e necesar ca periodic să lăsăm deoparte greutăţile, pentru a ne putea revigora şi a fi capabili să le facem faţă.

Mereu vor fi greutăţi pe umerii noştri. Dar, cu înţelepciune, vom şti şi să ne eliberăm de greutatea lor, pentru a ne odihni şi a ne relaxa.

Bancul zilei!!!

Cele trei mari dorinţe ale bărbatului:
1. să fie aşa frumos cum crede maică-sa că este!
2. să fie aşa bogat cum crede fiu-său că este!
3. să aibă atâtea femei câte suspectează nevastă-sa că are!

Ce se intampla cand dormim?

"Anumite persoane rămân uimite văzând că în timpul somnului fac
nişte lucruri de care le-ar fi ruşine fiind treze. Dar nu există
nimic uimitor. Ele nu ştiu că, în fiecare seară, trebuie să se
pregătească pentru somn ca pentru o călătorie, fiindcă somnul, ca
orice călătorie, comportă nişte riscuri.
În Cabală se spune că atunci când omul adoarme, un spirit impur
se ataşează de corpul său fizic inspirându-i anumite sentimente,
anumite dorinţe. Acest spirit impur vrea să intre în posesia
corpului adormit întrucât acesta posedă o mare rezervă de forţe
ce pot fi folosite. Pentru a vă apăra împotriva acestui spirit
impur, trebuie să vă rugaţi Cerului să trimită un înger care să
vă ocrotească şi să vă conducă la şcoala Domnului pentru a studia
acolo iubirea şi înţelepciunea. Astfel, veţi avea mereu în timpul
somnului un paznic care va veghea lângă corpul vostru fizic,
ţinându-l la adăpost de spiritul răului, iar dimineaţa veţi
reveni din această călătorie luminaţi, îmbogăţiţi."

Gandul zilei!!!

"Deoarece Dumnezeu posedă toate virtuţile, El posedă şi întreaga
bogăţie a universului. În trecutul îndepărtat, în acord cu
această lege, atunci când ordinea originară a lucrurilor era
respectată, bogăţia materială era oferită numai acelora care
posedau bogăţia spirituală, iar cei care erau săraci interior
erau săraci şi din punct de vedere material. Acum observăm că
această ordine nu mai este respectată pe pământ; dar cum legea
este absolută (tot ce se găseşte jos este la fel cu ce se află în
înalt), această ordine va fi restabilită într-o zi şi fiecare
îşi va găsi locul: cei care sunt plini de inteligenţă, de
bunătate, de nobleţe, vor primi bogăţiile materiale
corespunzătoare, datorită cărora vor putea să se împlinească şi
să facă bine. Cât despre cei care nu vor avea aceste calităţi, ei
vor trebui să se mulţumească cu puţin.
Evident, nu oamenii vor restabili această ordine, fiindcă ei nu
ştiu cine merită şi cine nu; aceasta va fi opera Inteligenţei
Cosmice, întrucât legea corespondenţelor este o lege invariabilă
în univers."

Puterea gandului

Pornind de la zicala Omul este ceea ce gândeşte, maestrul indian Swami Sivananda prezintă cu multă claritate această forţă a gândului care modelează viaţa fiecărui om.

Am fost învăţaţi că trebuie să gândim, dar nimeni nu ne-a învăţat disciplina gândurilor. Acestea sunt atât de multe şi rulează cu atâta rapiditate în mintea fiecărui om, încât nu-i de mirare că atât de mulţi oameni sunt confuzi, bolnavi şi nefericiţi. Puţini sunt cei care conştientizează că felul în care percep realitatea se datorează gândurilor lor şi că acestea pot fi controlate.

Aşa cum există unde de lumină, de electricitate, de căldură, tot aşa există unde-gând prin care se pot transmite şi recepţiona mesaje. Trăim într-o lume plină de gânduri, la începutul cuvântului şi la originea tuturor proceselor mentale stă gândul. Indiferent cât de intelectual sau cult eşti, dacă nu ai o disciplină a gândurilor, haosul generat de prea multe gânduri se va manifesta în viaţa reală.

Autorul te ajută să conştientizezi cât de mare este această putere şi să o foloseşti corect, astfel încât să-ţi îmbunătăţeşti modul de viaţă şi să-ţi găseşti pacea interioară.

Acest lucru este important pentru că sănătatea fizică este strâns legată de sănătatea mentală care se întreţine prin gânduri pure, recreare mentală, capacitatea de a-ţi schimba dispoziţia interioară, prin emiterea de gânduri sublime şi cultivarea bunei dispoziţii.

Ganduri pentru fiecare zi!

Puterea voastră constă în micile strădanii reînnoite zilnic. Nimic nu rezistă celui care nu se opreşte din drum, pentru că el declanşează nişte legi puternice în faţa cărora obstacolele cedează. Lucrând continuu, veţi învăţa să găsiţi ritmul convenabil ce vă va permite să câştigaţi încet-încet teren. Şi ce energii veţi primi pentru a vă continua lucrarea!”  Recunoştinţa, mulţumirea sunt nişte puteri care dezintoxică organismul, neutralizează otrăvurile, reînnoiesc materialele. Deci, învăţaţi să mulţumiţi. Zilnic, de mai multe ori pe zi, repetaţi: „Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc...”
De ce sunt oamenii atât de nerecunoscători? Nerecunoscători faţă de Creator, nerecunoscători faţă de natură, nerecunoscători unii faţă de ceilalţi... Ei reţin din existenţa lor zilnică numai ceea ce le-a lipsit sau displăcut, ei nu observă că există atât de multe lucruri pentru care trebuie să mulţumim. Şi totuşi există o imensitate de lucruri pentru care trebuie să mulţumim. Acela care doreşte să înainteze pe calea evoluţiei trebuie să înveţe recunoştinţa, fiindcă datorită ei va obţine într-o zi cheia transformării materiei. Încercaţi să înţelegeţi bine acest lucru: dacă ştiţi să mulţumiţi, natura elementelor care intră în compoziţia materiei voastre va fi diferită, mai sensibilă, mai subtilă, mai rezistentă, şi veţi simţi că organele voastre psihice şi chiar cele fizice înfăptuiesc o lucrare mai bună.

Fiti Iubire in actiune!

Iubirea este conexiunea voastra la Sursa si, in acelasi timp, darul pe care il faceti lumii. Prin iubire va exprimati divinitatea si va impartasiti Lumina. Fara iubire, Pamantul nu este altceva decat intuneric si frica, pentru ca acestea sunt energiile celei de-a treia dimensiuni. Cand va puneti iubirea in actiune – iubindu-va pe voi insiva si pe ceilalti – voi faceti ca energia dimensiunilor superioare sa ridice vibratiile Pamantului. Acesta este scopul vostru ca emisari ai Luminii, sa aduceti iubirea pe Pamant si totusi simtiti ca nu ati reusit pentru ca, atunci cand cautati iubire din partea Pamantului, nu o gasiti. Voi sunteti iubire si faptul ca puneti actionati cu aceasta iubire este necesar pentru inaltare si transformare.

Calatoria voastra karmica este una a cautarii iubirii din partea celorlalti, pentru a va dovedi voua ca iubirea exista pe Pamant. Ea chiar exista, dar numai pentru ca voi si ceilalti sunteti sursa. Iubirea vine de la Sursa, dar este exprimata prin voi. Pana cand Pamantul va putea pastra vibratia iubirii, este nevoie sa va exprimati iubirea tot timpul. Nu este suficient sa iubiti o data si sa va asteptati ca vibratia iubirii sa continue. Trebuie sa iubiti in toate felurile, toti oamenii si roate lucrurile. Iubiti-va pe voi insiva, in primul rand, pentru ca astfel recunoasteti Divinul din voi si iubiti-i pe ceilalti, ceea ce le va reaminti propria Divinitate.

Sunteti raniti de catre ceilalti, atunci cand asteptati sa va intoarca iubirea, in aceeasi masura. Cautati iubirea la ceilalti, uitand ca iubirea nelimitata exista in sufletul vostru. Daca exita o dovada a existentei iubirii in lume, este pentru ca voi ati lucrati vreme de eoni, pentru a crea vibratia iubirii pe Pamant. Numai ca aceasta vibratie are nevoie de intretinere, ajutor si realimentare constanta, prin dorinta voastra de a fi iubire in actiune, de a exprima vibratia iubirii in tot ceea ce faceti. Va aflati aici pentru a invata Pamantul ce este iubirea – fiind voi sursa lui de iubire.

Sunteti iubire in actiune, atunci cand va exprimati din centrul vostru Divin. Aceasta nu este iubire bazata pe emotii, karma, obligatii sau angajament. Aceasta este aceeasi iubire care le permite florilor minunate sa infloreasca, soarelui sa rasara si stelelor sa straluceasca. Aceasta iubire este creatia care infloreste pretutindeni in jurul vostru, cea care creaza frumusetea si splendoarea acestui Pamant. Ea este un dar al Sursei, un dar pentru voi – si cei care stiu asta si se conecteaza la acest dar de iubire, il daruiesc mai departe Pamantului. Petreceti fiecare clipa exprimand iubire, fiind iubire in actiune si permitandu-i Pamantului sa fie ajutat in procesul transformarii si inaltarii sale. Astfel veti crea Raiul pe Pamant, veti transforma frica in iubire, haosul in pace si veti lumina cu iubire, intreaga lume

Te rog nu-mi face rau!

In fabula cu scorpionul si broasca, scorpionul o roaga pe broasca sa il treaca raul in spinare. Broasca refuza stiind ca scorpionul o va intepa. Scorpionul promite ca nu o va face asa ca broasca se invoieste sa il treaca raul. In timp ce trec apa scorpionul o inteapa pe broasca de doua ori si de fiecare data ii promite ca nu o va mai face. La a treia intepatura, broasca il intreaba pe scorpion de ce a facut-o pentru ca iata, acum va muri. Scorpionul ii raspunde ca a intepat-o pentru ca este scorpion si asta fac scorpionii. Asa ca se ineaca impreuna .

Asemenea scorpionului, exista oameni in viata noastra care ne fac rau. Noi le luam comportamentul la modul personal dar totusi acesta este felul lor de a fi. Si cu toate acestea, noi ne dorim in continuare sa fie draguti, blanzi, atenti si grijulii. Asa ca suntem de acord sa interactionam cu ei servindu-le drept profesori pentru iluminare, sperand ca ne vor recunoaste generozitatea spiritului si se vor deschide spre aspectele lor superioare. Si ei ne inteapa, iarasi si iarasi, pentru ca acesta este stadiul evolutiei lor spirituale. Au lectii de invatat in punctul in care se afla si nu sunt inca gata sa treaca raul intelegerii.

Trecem prin multe vieti la rand, spunand „te rog, nu imi face rau” celor care ne-au facut rau iarasi si iarasi, incercand sa desfacem trecutul determinandu- i pe ei sa schimbe ceea ce fac sau au facut. Asemenea broastei din fabula, nu ascultam indrumarea interioara si speram ca rezultatul va fi diferit. Dar suntem intepati in continuare si, in loc sa ne intrebam de ce ne punem singuri in aceasta situatie, ii intrebam pe ceilalti de ce se poarta asa. Si, asemenea scorpionului, ei nu sunt gata sa imbratiseze iluminarea si intelegerea. Fac exact ceea ce stiu sa faca. Noi suntem victimele karmei noastre si ei sunt victimele energiilor lor. Si ne inecam impreuna.

Putem privi retrospectiv la viata noastra si putem gasi „scorpionii” pe care am incercat sa-i ajutam, avand ca rezultat numai faptul ca am fost loviti, raniti, indurerari si dezamagiti. Solutia este sa nu mai caram alt scorpion prin fluviu, ci sa descoperim de ce simtim nevoia sa ne vindecam, ajutandu-i pe altii sa se vindece. Ne purtam vindecarea asemeni unei Lumini stralucitoare, in fata celor care sunt multumiti sa ramana in intuneric, sperand ca, ajutandu-i sa gaseasca aceasta Lumina, vom atinge pragul vindecarii vietii. Cu toate acestea, este vorba numai de lectia noastra de acceptare, iertare si eliberare. Eliberand scorpionii, ne vom gasi pacea si bucuria, acordandu-ne darul vindecarii si al Luminii si permitandu-le celor care aleg intunericul, sa fie acolo unde au nevoie sa fie.

Ghinion sau noroc..cine poate sti?

A fost o data un om foarte sarac care avea in schimb un cal foarte
frumos, pe care dorea sa-l cumpere stapanul castelului. Dar de fiecare data,
batranul il refuza.

"Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot
sa-mi vand prietenul?"
Intr-o dimineata s-a dus la grajd si a descoperit ca disparuse calul.

Toti satenii au zis,

"Ti-am spus doar! Ar fi trebuit sa vinzi calul. Acum a fost furat. Ce
ghinion teribil.

"Ghinion sau noroc?" a spus batranul. "Cine poate spune?"

Toata lumea a ras de el. Dar peste 15 zile calul s-a intors, urmat de o
intreaga herghelie de cai salbatici. A scapat din grajd, a curtat o iapa
tanara si s-a
intors cu intreg alaiul dupa el.

"Ce noroc!" au strigat satenii.Batranul si fiul sau au inceput sa antreneze
caii salbatici. Dar, o saptamana mai tarziu fiul sau si-a rupt piciorul
incercand sa antreneze un cal salbatic.

"Ghinion," i-au spus prietenii. "Ce-ai sa te faci acum fara ajutorul fiului
tau? Esti si asa vai de capul tau."

"Ghinion, noroc, cine poate spune?" A replicat batranul.

Cateva zile mai tarziu armata stapanului pamantului a fortat toti tinerii
din sat sa devina soldati. Toti in afara de unul.....fiul batranului, care
avea piciorul rupt.

"Cat de norocos poti sa fii," au urlat satenii.

"Toti copii nostri merg la razboi, dar tu poti sa-ti pastrezi fiul acasa.
Fii nostri probabil vor fi ucisi......"

Batranul a replicat,

"Ghinion, noroc, cine poate sti?"

Viitorul vine spre noi fragmentat. Nu putem sti niciodata ce ne rezerva. Dar
daca mentii tot timpul o atitudine pozitiva, usile sanselor raman deschise,
iar tu vei fi o persoana mai fericita.

Tine minte, "fericirea nu depinde de ceea ce esti sau de ceea ce detii ci
doar de ceea ce gandesti" - Dale Carnegie

"Multumirea aduce fericire chiar si in saracie. Nemultumirea aduce saracie,
chiar si in bogatie." - Confucius

Ce este Mila?

Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim:

- Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…

- Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi.

Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.

“Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece!” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Acum e MOMENTUL!!!

"Nu vă mulţumiţi să visaţi la viitorul vostru, ci străduiţi-vă să

îl construiţi  de acum pe nişte baze solide. Acest "acum" este

cel care contează. Viitorul este o prelungire a prezentului, iar

prezentul nu este decât o consecinţă, un rezultat al trecutului.

Totul se leagă: trecutul, prezentul, viitorul nu sunt separate.

Viitorul va fi edificat pe fundaţia pe care o aşezaţi astăzi.

Dacă această fundaţie este greşită, este evident că nu vă veţi

aştepta la un viitor extraordinar; dar dacă ea este bună, este

deopotrivă inutil să vă puneţi probleme. Cu asemenea rădăcini,

veţi avea un astfel de trunchi, de ramuri şi fructe.

Trecutul este trecut, dar el a adus pe lume prezentul, iar

prezentul reprezintă rădăcinile viitorului. Vă construiţi deci de

acum viitorul căutând să vă remediaţi prezentul."

Omraam Mikhaël Aďvanhov

Adevarata dragoste...

"Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: "Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?". Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: "E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea".

Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti.

bancul zilei...;)

O femeie de 45 de ani sufera o operatie coronariana si pe masa de operatie are o viziune ca il intreaba pe Dumnezeu daca va muri.. Dumnezeu ii raspnde ca nu, si ca va mai trai 30-40 de ani. Profitand de faptul ca era in spital, a facut tot ce a fost necesar, tratamente, masaje, ridicare de sani, fese, liposuptii, micsorarea stomacului, scoaterea ultimelor doua coaste pentru subtierea taliei, eliminarea varicelor, chirurgie estetica pentru riduri, laba gastei, indreptarea nasului, silicon in buze etc., pentru ca toti anii urmatori sa fie tanara si frumoasa. Iese din spital si cand traverseaza strada, o loveste o ambulanta si moare. Ajunge de data asta cu adevarat in fata lui Dumnezeu si il intreaba: - Dar nu spuneai ca voi mai trai 30-40 de ani? Privind-o, Dumnezeu exclama: - PROASTO, ITI JUR CA NU TE-AM RECUNOSCUT

http://www.youtube.com/watch?v=Gc4HGQHgeFE&feature=player_embedded

Priveste acest om si apoi uita-te la tine si multumeste-i lui Dumnezeu pentru ceea ce ai,pentru ceea ce esti si multumeste-i ca te trezesti dimineata si te bucuri de minunile create de El.Nu-ti irosi viata ganditu-te la ce nu ai , la ce au altii...pretuieste-te asa cum esti.Daca cineva e mai valoros ca tine intr-o anumita privinta gandeste-te ca tu esti mai valoros ca el in alta privinta.Priveste viata cu alti ochi si vei fi mai fericit,bucura-te de micile lucruri si vei avea parte de mult mai multe:)



http://www.youtube.com/watch?v=X5LP2jX5QyU&feature=player_embedded

priveste si zambeste!!!:)

Bancul zilei...:)

Un bulldog merge pe strada si, deodata ajunge in dreptul unui gard pe care scrie: "Caine Rau"




Suna la poarta si vede un caine mititel.

-Mata-i acasa?

-Nu.

-Tac'tu-i acasa?

-Nu!

-Atunci cine-i cainele cel rau?

-Eu, ca nu pap tot din falfulie....
 

Isus deghizat

"Cocotat pe un varf de munte, intr-o pesterea, un calugar - intelept se ruga. Terminand rugaciunea, a deschis ochii revenind aici. La intrarea in pestera, statea staretul unei mari si bogate manastiri.


- Ce-i cu tine aici? Ai patit ceva? De ce ma tulburi din rugaciune?

- Te rog de ma iarta, prea inteleptule, dar n-am somn de zile intregi. Se intampla ceva la mine in manastire si nu pot intelege de ce.

- Ei, iaca minune, ce se petrece acolo?

- Prea inteleptule, nu mai vine lumea pe acolo. Era o vreme cand, si biserica si manastirea, erau pline ochi de credinciosi. Stateau la rand tinerii sa devina ucenici intr'ale calugariei, iar pelerinii nu mai aveau loc. Acum....bate vantul si prin chilii si prin biserica, si-n manastire. Si nu pot intelege de ce. Ce s-a intamplat cu oamenii ?

- Oamenii n-au nici o vina. Voi sunteti cei orbi. Nu sunteti in stare sa vedeti ca intre voi, acolo, locuieste Isus. Este deghizat, dar e acolo intre voi. Cand il veti descoperi, credinciosii, pelerinii si ucenicii vor veni din nou. Pan'atunci.. .....Dar mergi in pace si Dumnezeu te va lumina, pe tine si pe cei putini care ati mai ramas acolo.

Staretul pleca uluit de cele ce auzise de la batranul intelept. Nu-i venea sa creada ca Isus, chiar deghizat, ar putea fi acolo in manastirea pe care o staretea de atatia ani. Coborand cu grija sa nu alunece de pe stanci, se intreba in gand: " o fi bucatarul cel negricios, sau poate gradinarul cel schiop; o fi tantalaul vesnic murdar de la atelier..... sau poate chiar eu? Doamne, eu care sunt atat de pacatos? Sau o fi...?

Ajunse spre seara la manstire si, inainte de rugaciune, chema la el pe cei care mai erau acolo.

- A zis inteleptul calugar ca suntem orbi si de aceea ne merge atat de rau. De aceea suntem bolnavi, n-avem de nici unele si oamenii ne ocolesc. Suntem orbi ca nu-l vedem pe Isus care traieste, aici in manastire, alaturi de noi - deghizat. Incepand din aceasta noapte, sa va rugati Domnului sa ne deschida ochii sa-l putem descoperi. Sa-l putem vedea, sa-i dam respectul cuvenit si iubirea neconditionata despre care El ne vorbeste.

In fiecare noapte adormeau cu aceeasi intrebare in gand: care dintre cei ce-si duceau viata in manastire putea fi Isus?

Dimineata, se priveau pe furis si se salutau cu respect, se ajutau la muncile campului, la atelier si la bucatarie. Criticile incetasera, judecatile se opreau pe buze, iar bunainvoiala era la ea acasa. Stiau ca el, Isus, este acolo. Stiau ca se bucura de atmosfera pe care, cu iubirea de semeni, reusisera s-o creeze.

Florile straluceau pe aleile curate, zarzavaturile cresteau sanatoase in gradina de legume, iar icoanele din atelier erau mai frumoase ca niciodata.

Incet, incet, chiliile se umplura de ucenici.Pelerinii nu mai aveau loc, iar duminica, biserica era intesata de credinciosi.

Acceptarea, toleranta si mai ales iubirea au facut minuni in aceea manastire. La fel poate face minuni si in viata noastra.

Bancul zilei...

Moare bulibasha tziganilor. Inmormantare cu fast, intr-o zi de miercuri. (meciuri de fotbal senzationale, in cupele europene). Preotul (mare microbist), tzine slujba in curtea din fatza vilei, dupa care se formeaza cortegiul spre cimitir. In fatza - popa, dupa el 6 tzigani purtau sicriul pe umeri si pe urma - alaiul cu rudele apropiate si restul multimii. Mai era un sfert de ora pana la inceperea meciului.

Popa, in fatza cortegiului, lungea cam tare pasul.
Nu se oprea nici la rascruci de drumuri, dupa obicei.
Tziganii cu sicriul gafaiau deja cam tare si ii treceau toate apele. La un moment dat, unul dintre ei zice catre preot:
- Ho, dom' parinte, stai mai incet, mancatz'ash, ca doar nu l-am furat!..

Tacerea Lui Dumnezeu

O veche legenda norvegiana povesteste despre un om pe nume Haakon care privea mereu imaginea lui Christos rastignit. Crucea era foarte veche si acolo veneau multi oameni sa se roage cu evlavie.
Multi veneau aici pentru a cere cate o minune.

Intr-o zi si Haakon s-a gandit sa ceara o favoare. Impins de un sentiment generos, a ingenuncheat in fata crucii si a spus:

- “Doamne, vreau sa fiu in locul Tau. Lasa-ma sa stau in locul Tau pe cruce". Si ramase cu privirea atintita asupra crucii, parca asteptand un raspuns.

Domnul vorbi iar vorbele Lui cazura din inalt soptitoare dar ferme.

- “Fiule, iti voi indeplini dorinta, dar cu o conditie".

“Care, Doamne?” intreba Haakon.“Este o conditie greu de indeplinit? Sunt dispus sa mi-o asum si cu ajutorul Tau, Doamne, voi reusi”

“Asculta... Orice ar fi sa se intample si orice ar fi sa vezi, trebuie sa pastrezi tacere pentru totdeauna”.

Haakon raspunse:“Iti promit, Doamne!”

Si schimbul se facu.Nimeni nu observa schimbarea. Nimeni nu-l recunoscu pe Haakon batut in cuie pe cruce. Intre timp Domnul tinea locul lui Haakon. Si pentru mult timp fu astfel si nimeni nu observa nimic. Dar intr-o zi veni un om bogat si dupa ce se ruga pleca uitandu-si portofelul langa cruce. Haakon vazu si tacu. Nu spuse nimic nici cand un sarac, care veni cateva ore mai tarziu, fura portofelul uitat de bogatas. Si nu spuse nimic nici cand un baiat veni sa se roage pentru binecuvantare inainte de a face o lunga calatorie.. Dar in acel moment se intoarse bogatasul in cautarea portofelului. Fara sa stea pe ganduri se gandi ca baiatul furase portofelul. Bogatasul se apropie de baiat si-i spuse furios:

- “Da-mi inapoi portofelul pe care mi l-ai furat!”Tanarul replica surprins:

- “Eu nU am furat nici un portofel!”

- “Nu minti si da-mi-l inapoi imediat!”

- “Va repet ca nu am luat nici un portofel!” raspunse baiatul.

Bogatasul furios incepu sa-l loveasca pe tanar. Atunci se auzi o voce puternica:

- “Opreste-te!”

Bogatasul privi in sus si vazu ca imaginea de pe cruce ii vorbise.

Haakon care nu mai putuse pastra tacerea, striga aparandu-l pe tanar si acuzandu-l pe bogatas pentru falsele invinuiri pe care i le aducea. Acesta ramase uimit si iesi din locul de rugaciune. Tanarul pleca de asemenea fiindca se grabea sa plece in calatorie. Cand cei doi plecara Christos ii spuse credinciosului: “Dar, Doamne... -spuse Haakon- cum puteam sa permit o asemenea nedreptate?"

“Coboara de pe cruce. Nu poti sa-mi ocupi locul. Nu ai fost in stare sa pastrezi tacere.”

Locurile se schimbara, Isus se intoarse pe cruce si credinciosul in fata acestuia.

Dumnezeu continua sa vorbeasca:

"Tu nu stiai ca a fost bine ca bogatasul sa piarda portofelul fiindca avea in el banii pentru a cumpara virginitatea unei tinere. In schimb saracul avea nevoie de banii aceia si a fost foarte bine ca i-a luat.

Iar baiatului i-a prins bine bataia primita fiindca din cauza ranilor nu a mai putut pleca in acea calatorie... ... Pentru ca doar acum cateva minute s-a scufundat vaporul cu care ar fi trebuit sa plece...

Tu nu stiai nimic. Eu, da. De aceea tac”.Si Domnul se afunda din nou in tacere.

De multe ori ne intrebam: De ce Dumnezeu nu ne raspunde? De ce Dumnezeu pastreaza tacerea?Multi si-ar dori ca Dumnezeu sa ne raspunda ceea ce doresc ei sa auda... Dar nu este asa.

Dumnezeu ne raspunde chiar si prin tacere!

Trebuie sa invatam sa ascultam. Tacerea Lui divina este menita sa ne spuna, fara cuvinte, ca El stie ce face.

Si in tacerea Sa ne spune cu iubire:

AI INCREDERE IN MINE... STIU BINE CE AM DE FACUT!

Rugaciune

Cu tot sufletul si simtirea mea ma rog la tine Maica

sa ne asculti ruga si sa ne iubesti

Caci la tine sufletul nostru gaseste alinare

Inconjoara-ne cu harul si dragostea ta fara de sfarsit

Si acopera-ne cu preasfantul tau Acoperamant

Binecuvanteaza-ne ochii ca ei sa vada Lumina

Binecuvanteaza-ne gura ca ea sa rosteasca Adevarul

Binecuvanteaza-ne miinile ca ele sa faca Voia Domnului

Preasfanta Maica Pururea Fecioara Maria

Te slavim in vecii vecilor Amin!!!

Lasa-ti Viata in Pace

Ne zbatem… si doamne ce ne place sa ne zbatem. Da, ne place, pentru ca ne-am obisnuit sa avem ceva la care sa “muncim”, ne-am obisnuit sa fim stresati, ne-am obisnuit sa iubim pentru ca avem “nevoie” de cineva care sa ne confirme ca suntem OK. Ne zbatem ca sa demonstram ca suntem si noi buni, ca meritam si noi sa avem viata pe care ne-o dorim.
Ne place pentru ca avem “senzatia” ca am facut CEVA sau am facut TOTUL si NU e vina noastra ca nu se intampla. De fapt suntem blocati intr-un noroi ce devine mocirla, ce ne murdareste peste tot, care se lipeste de noi si pe care il simtim pana in adancul sufletului.
Incercam de cele mai multe ori sa ne mai dam cu putina apa, sa ne curatim, insa de obicei nu ne miscam, stam inlemniti acolo, incremeniti de propria noastra situatie.
Simtim ca suntem legati, obligati sa ramanem acolo
Incepem atunci sa cautam raspunsuri, din acelasi loc. Incercam sa aflam “de ce ni se intampla noua asta”. Gasim justificari in carti, in ce ne-a spus cineva, cautam iar in exterior raspunsuri la o intrebare la care ne poate raspunde doar sufletul. Si in ciuda faptului ca ni se pare ca ne-am schimbat, ni se pare ca acum gandim pozitiv, ramanem blocati in aceeasi mocirla, doar ca suntem mai curati putin. Am reusit sa mai facem putina curatenie.
Daca esti in blocajul acesta si mai gandesti si negativ, te plangi de ce ti se intampla, nu faci decat sa te murdaresti si mai tare. Nu faci decat sa faci o groapa in care te tot afunzi.
Totusi ce putem face face?
INTOTDEAUNA inaintea noastra se afla o linie, e linie ce ne desparte de atingerea visului. E o linie ce inseamna de fapt acceptarea situatiei, asa cum e ea, nasoala, dureroasa, trista etc.
Eckhart Tolle spunea:
Uneori renuntarea inseamna a nu mai incerca sa intelegi si inseamna sa nu te mai deranjeze faptul ca nu stii. Orice accepti in totalitate iti va aduce linistea. Inclusiv acceptarea faptului ca nu poti accepta, ca opui rezistenta.
Asadar ceea ce putem face cand ne confruntam cu o situatie dificila este sa nu ne plangem, sa nu incercam sa intelegem prea mult, sa ne gandim ce ne dorim, cum am vrea sa fim noi dupa ce trecem acea linie, cum ne simtim acolo, ce ne-am dori sa avem cu noi etc.
Stim insa ca nu putem ajunge acolo decat daca “salutam” acea linie. Ne punem pe ea, acceptam situatia, multumind ca a aparut in viata noastra, ne abandonam de fapt vointei divine. Facem un dus de lumina care ne curata de tot noroiul, ne curata profund si ne da curaj.
Da, si veti simti atunci eliberare si da, veti primi atunci raspunsurile pe care le cautati. Da, viata pe care ati vizualizat-o dupa linie se materializeaza. Da, se poate si da, nu ajunge gandirea pozitiva. Si da, doar tu poti face asta, nu poate nimeni altcineva face asta pentru tine. Da-ti frau liber din interior si vei face pasi importanti spre implinirea ta.
Lasa-ti viata in pace, renunta la a mai controla totul, controlul e o iluzie. La un moment dat, peste cativa ani, te vei trezi in acelasi loc si nu vei intelege ce ai gresit.
Lasa-ti viata in pace, accepta, renunta la indarjire si vei evolua spre implinirea visurilor tale"

Gaseste-ti locul...

"Câte fiinţe umane sunt precum nişte peşti scoşi din apă! Ei nu se
simt în largul lor, sunt stingheri în mediul în care trăiesc;
atunci, de îndată ce pot, ei îşi părăsesc familia, se exilează
într-o altă ţară unde trăiesc la marginea societăţii. În
realitate, problema ce se pune oamenilor nu este numai cea a
poziţiei fizice, sociale pe care le ocupă; trebuie ca, nu numai
inima şi intelectul lor, dar şi sufletul şi spiritul lor să îşi
găsească în acel loc condiţii bune pentru a înflori. Atât timp
cât nu îşi găsesc locul, ei sunt precum seminţele care aşteaptă
să fie semănate. Iar locul lor este un pământ fertil, un pământ
spiritual unde să poată creşte. Câţi nu sunt încă asemenea
seminţelor depozitate într-un siloz!
Atunci când veţi găsi locul inimii voastre, al intelectului
vostru, al sufletului şi spiritului vostru, vă veţi afla la locul
potrivit. În acel moment, oriunde aţi fi, oricare ar fi situaţia
voastră materială şi socială, veţi simţi că locul vostru se
găseşte acolo."

gasirea iubirii spirituale

"Ce legătură există între şarpe şi porumbel? Ei reprezintă cele
două aspecte opuse ale aceleiaşi energii: energia sexuală.
Porumbelul nu este altceva decât şarpele sublimat. El ne învaţă
că tot ce se târăşte pe pământ poate într-o zi să fie în stare să
se avânte în aer şi să zboare.
Şarpele reprezintă forţa sexuală primitivă, iar acest şarpe este
atât de şiret! Cum este scris în Facerea: "Şarpele însă era cel
mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse
Domnul Dumnezeu." Este imposibil să enumerăm toate mijloacele la
care au recurs oamenii pentru a scăpa de şarpe, dar el prezintă
şi aranjează astfel lucrurile încât iese de cele mai multe ori
învingător. Cineva spune: "Iată, nu voi cădea pradă tentaţiei,
voi rezista..." Dar cum nu a prevăzut capcana pe care şarpele
este capabil să i-o întindă, cade în ultima clipă în acea
capcană. Şi va cădea până când va reuşi să transforme în sinea sa
şarpele în porumbel, adică să transforme iubirea umană în iubire
spirituală, care îl va smulge de pe pământ şi îi va face
cunoscută libertatea spaţiilor infinite."