Este Foarte Bine!!

Se povesteste ca un rege african era intr-o zi la vanatoare cu suita sa.

Printre cei care il insoteau se afla si un vechi prieten al sau. Indiferent de situatia in care se afla, acesta obisnuia sa vada partea buna a lucrurilor.
Sarcina sa era sa incarce armele. Printr-o nefericita intamplare, una dintre ele s-a descarcat si i-a retezat regelui o parte din degetul mare. Gandind ca situatia putea fi mult mai rea, prietenul regelui a spus:
-Este foarte bine!
-Nu, nu este deloc bine!, a spus regele si l-a aruncat in inchisoare.
Peste un an de zile, regele vana din nou intr-o regiune periculoasa si... a fost prins de canibali. Acesti au inceput sa-l pregateasca pentru a-l manca, dar au observat ca ii lipseste o bucata de deget.
Cum la canibali exista superstitia de a nu manca nimic care nu este intreg, l-au eliberat pe rege. Acesta s-a intors si, plin de recunostinta, a mers sa-si elibereze vechiul prieten, spunandu-i:
-Imi pare tare rau pentru felul in care m-am purtat!
Ca de obicei, dupa ce a examinat situatia, acesta a spus:
-Dimpotriva, este foarte bine!
-Cum poti sa spui ca e bine daca ai stat un an in inchisoare?
-Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine...
Indiferent in ce situate te afli, depinde de tine si de atitudinea ta daca este o situatie buna sau una rea…

Povestea lucrurilor importante!

Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri. Cand ora a inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era. Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin iar acestia au fost de acord ca era. Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor “Pliiin!” Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan, umplandu-l de aceasta data definitiv. Studentii au ras. “Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, “as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.” “Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte.” “Daca veti incepe cu nisipul,” a continuat el, “nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele.” “La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine.” “Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, in primul rand grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip.” Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu-se ce reprezentau cele doua cesti de cafea. Profesorul a zambit “Ma bucur ca intrebi asta,ele vor doar sa arate ca, oricat de plina ar parea viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cesti de cafea, impreuna cu un prieten…”

Morala Zen!

MORALA  ZEN

Un cal deprimat se tolaneste pe jos si nu mai vrea pentru nimic in lume sa se mai ridice .

Stapânul disperat, nereusind sa-l convinga sa se ridice, cheama veterinarul.

Acesta , sosit imediat , examineaza animalul si zice:

“E foarte grav, singura solutie sunt aceste pastile pe care  i le vei da cateva zile ;daca nu reactioneaza , trebuie eutanasiat.”

Porcul a auzit totul si fuge la cal:

“Ridica-te , ridica-te , altfel se sfarseste rau!!!"

Dar calul nu reactioneaza si da incapatanat din cap

A doua zi , veterinarul vine din nou sa vada efectul pilulelor :

“Nu reactioneaza , mai asteptam o zi , dar cred ca nu sunt sperante !“.

Porcul auzind , fuge din nou la cal :

“Trebuie sa te scoli , altfel vei pati mari necazuri !”

Dar calul , nimic .

A treia zi, constatand lipsa progreselor, veterinarul ii cere stapanului : “Du-te dupa carabina, a venit timpul sa-l scapam pe bietul animal de chinuri !."

Porcul fuge disperat la cal :

“Trebuie sa reactionezi, e ultima ocazie, te rog, astia sunt gata sa te omoare !!!"

Calul se ridica, se scutura, face cateva miscari de dans, o ia la fuga in galop si sare câteva obstacole

Stapânul, care tinea mult la calul sau , foarte fericit ii spune veterinarului: “Multumesc mult ,

esti un medic minunat, ai facut un miracol !!!

Trebuie neaparat sa sarbatorim evenimentul !

Haideti iute sa taiem porcul si sa facem o masa mare !!!"

Esti special!!!

Esti special

Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti mici, din lemn, ciopliti toti de un tamplar pe nume Eli. Acesta isi avea atelierul pe un deal, de la a carui inaltime se vedea intreg satul. Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tamplar si traiau in acelasi sat. De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt. Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline. Tot stelute primeau si cei talentati unii; puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sarii peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute… Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una. Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma. Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii dar intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea cand incerca sa le explice omuletilor de ce cazuse mereu spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el. Dupa un timp avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta… si imediat o sa primeasca bulinute!!! Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.

- Merita multimea asta de buline negre, isi spuneau omuletii unii altora.
- Este clar ca nu e bun de nimic!

Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el: „Asa este, nu sunt bun de nimic!”, isi spunea el.

In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui.

Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume Lucia.

Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea! Incercau numai ca nu ramaneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat.

- Ca ea vreau sa fiu!, ii trecu prim minte lui Pancinello. Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!

Asa ca o intreba pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta.

- Nu este mare lucru, ii raspunse ea. In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli.
- Pe Eli?
- Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.
- Dar de ce?
- Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal! Si cu aceste cuvinte, Lucia se intoarse si pleca.
- Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?, striga el dupa ea.

Insa Lucia nu-l mai auzii. Asa ca Pancinello se intoarse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.

- Dar nu este drept!, isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa mearga le Eli.

Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se afla pe bancul de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era lung cat bratul lui! Inghiti in sec si isi zise:

- Eu aici nu raman!, si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi auzi numele:
- Pancinello, tu esti?, se auzi un glas patrunzator. Cat ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine!

Pancinello se intoarse incet si il privi pe mesterul tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa.

- Stii cum ma cheama?, il intreba Pancinello.
- Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat! Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca. Hmm… Se pare ca ai adunat ceva etichete…
- Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun!
- Pancinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!
- Chiar nu-ti pasa?
- Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei – sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gandesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, Iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!

Pancinello incepu sa rada:

- Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna ceva pentru tine?

Eli se uita la Pancinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet:

- Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine!

Nimeni… niciodata… nu-l mai privise astfel pe Pancinello… si in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte…

- In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine, continua apoi Eli.
- Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete, raspunse Pancinello.
- Stiu, mi-a povestit despre tine.
- De ea de ce nu se prind etichetele?
- Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea, decat ce gandesc altii. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi!
- Cum adica?
- Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi?
- Pai, nu prea…
- Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre. Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti voi aduce aminte cat de important esti pentru mine.

Eli il puse jos pe Pancinello. In timp ce acesta se indrepta spre usa, Eli ii spuse:

- Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata!

Pancinello nu se opri din mers, dar gandi: “Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!”

Si chiar in clipa aceea cazu de pe el o bulina…

FII BINECUVANTAT!

Fie ca tu sa fii binecuvantat(a) cu toate lucrurile bune!
Fie ca bucuriile tale, asemeni stelelor noaptea, sa fie prea numeroase pentru a putea fi numarate.
Fie ca victoriile tale sa fie mai abundente decat tot nisipul de pe toate plajele, de pe toate oceanele din intreaga lume.
Fie ca lipsa si lupta sa serveasca doar pentru a te face mai puternic(a).
Si fie ca frumusetea, ordinea si abundenta sa fie camarazii tai constanti.
Fie ca orice drum pe care il alegi sa te conduca inspre ce este pur, bun si minunat!
Fie ca orice indoiala si teama sa fie inlocuita de increderea profunda, ferma, pe masura ce observi dovada unei Puteri mai Inalte peste tot in jurul tau.
Si cand este doar intuneric si furtunile vietii se apropie, fie ca Lumina din adancul fiintei tale sa aduca iluminare lumii.
Fie ca intotdeauna sa fii constient(a) ca esti iubit(a) peste masura si fie ca tu sa vrei sa iubesti neconditionat in schimb.
Fie ca intotdeauna sa te simti protejat(a) si leganat(a) de mainile Divinitatii asemeni unui copil pretuit ce esti.
…Si cand esti tentat(a) sa judeci, fie ca tu sa iti amintesti ca toti suntem UNA si fiecare gand pe care-l gandesti se reflecta in Univers si atinge pe toate si pe toti!
…Si cand esti tentat(a) sa pastrezi doar pentru tine, sa iti aduci aminte ca Iubirea curge mai bine cand este libera si in a darui se afla cel mai mare dar pe care-l putem primi.
Fie ca intotdeauna sa ai muzica si zambet.
…Si fie ca un curcubeu sa urmeze fiecarei furtuni.
Fie ca fericirea sa spele orice dezamagire,
Fie ca bucuria sa dizolve orice tristete
Si fie ca dragostea sa usureze orice durere.
Fie ca fiecare rana sa aduca Intelepciune si fie ca fiecare incercare sa aduca triumf.
…Si cu fiecare zi care trece, fie ca tu sa iubesti mai abundent decat ai facut-o cu o zi inainte.
Fie ca tu sa fii binecuvantat(a) si fie ca altii sa fie binecuvantati de tine!
Aceasta este dorinta mea din inima pentru tine.
Fie ca tu sa fii binecuvantat(a)!