Un alpinist a vrut sa cucereasca
cel mai inalt munte. S-a pregatit pentru asta timp indelungat si in final a
hotarat sa se aventureze singur pentru a primi singur laurii victoriei.
Noaptea cazu grea pe inaltimile
muntilor si omul nu a mai vazut nimic.Totul era negru.Pana si luna si stelele
fusesera acoperite de nori negri.
Si cum se catara el la doar
cativa metri de varful muntelui a alunecat si a cazut in gol.
Alpinistul vazu in acea ingrozitoare cadere
episoade din viata lui, bune si rele. Se gandi la moartea care era aproape cand
deodata a simtit franghia de siguranta ca-i frange mijlocul.Fusese oprit din
cadere si acum atarna in gol legat de acea franghie.
Urma un moment de tacere
absoluta, atarna in neant si singurul lucru ce-i veni in minte fu : “Ajuta-ma
Doamne”.
Deodata auzi o voce venita din
departari:
-
“Ce doresti fiule?”
-
“Salveaza-ma, Doamne!” striga alpinistul cuprins de
frica mortii.
-
“Chiar crezi ca eu te pot salva?”
-
“Da Doamne, cred in Tine”
-
“Bine, daca crezi in mine si in salvarea mea taie
franghia de care atarni” spuse Dumnezeu.
Un moment de tacere, alpinistul
se indoi si pierdu credinta, franghia era singura care-l tinea in viata…asa ca
nu taie franghia si hotari sa renunte la ajutorul dumnezeiesc.
A doua zi dimineata, echipele de
salvare au anuntat ca au gasit un alpinist legat de franghia de siguranta la
doar doi metri de pamant. Murise inghetat de frig.
Cat de atasati de franghie
suntem noi ?
