Ajută-ți aproapele!

Într-o şcoală de la marginea unui oraş, era un profesor foarte iubit de copii.
Totdeauna, domnul profesor avea grijă de toţi elevii, încercând să-i înveţe cât mai multe. Dar, într-o zi, copiii au observat că unul dintre colegii lor fură şi l-au pârât imediat profesorului. Acesta însă nu l-a pedepsit pe făptaş. După câteva zile, hoţul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de această dată, domnul profesor nu l-a pedepsit. Când acelaşi lucru s-a întâmplat şi a treia oară, câţiva băieţi s-au dus la profesor să se plângă şi i-au spus:
- Acest coleg al nostru fură mereu. Nu este bine ceea ce se întâmplă şi vă rugăm să-l daţi imediat afară din şcoală, altfel plecăm noi.
- N-am să-l dau afară. Dacă vreţi, puteţi pleca toţi ceilalţi, dar el rămâne.
- Domnule profesor, dar cum este posibil să renunţaţi atât de uşor la noi toţi, care v-am ascultat mereu?
Privindu-i cu blândeţe, profesorul le-a explicat elevilor săi, atât de miraţi de această neaşteptată situaţie:
- Voi ştiţi, deja, ce e bine şi ce e rău. Dacă aţi pleca în lume, cu siguranţă că aţi şti cum să vă purtaţi, nici nu mă îndoiesc! Dacă însă el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face? Asta de ce nu v-aţi întrebat? De ce v-aţi gândit doar la voi? Credeţi că dacă o să-l dau afară, va fi mai bun? Dacă aici, între noi, el nu ştie cum e bine să te porţi, ce va face el în lume? Aşa că, indiferent dacă voi rămâneţi sau plecaţi, el va sta în continuare aici, iar eu voi avea grijă să se schimbe şi să devină un om bun. Iar atunci când va dori şi el acest lucru, cu siguranţă că dintr-un hoţ ocolit de colegi, va deveni un copil apreciat şi iubit de toţi cei din jurul său.
Când a aflat despre cele petrecute, impresionat de bunătatea profesorului său, băieţelul care până atunci furase şi le pricinuise atâtea necazuri celor din jurul său a promis că se lasă de furat. Şi s-a ţinut de cuvânt, fiindcă – aşa cum spusese şi domnul profesor – de data aceasta EL era cel care dorea din tot sufletul să fie mai bun.

Interesant!

Am auzit o istorioară despre un grup de europeni care au plecat în expediţie prin Tibet împreună cu un şerpaş.
Hotărâţi să ajungă într-o singură zi la tabăra unde erau aşteptaţi, au tot grăbit urcuşul, îndemnându-şi însoţitorul să meargă mai repede şi refuzând orice propunere de a face un popas. După multe ore de drum tibetanul s-a oprit fără un cuvânt, s-a aşezat pe o piatră şi a închis ochii.
Cercetătorii l-au întrebat ce face, i-au vorbit, l-au rugat, l-au ameninţat că nu-i mai dau nici o plată dacă nu se ridică imediat să-i conducă la locul dorit. Călăuza a rămas neclintită. După o oră şi ceva a deschis ochii, s-a ridicat scuturându-şi un pic veşmintele şi a pornit cu pas liniştit, chemându-i pe oameni să continuie drumul.
Aceştia au venit muţi de uimire. După o vreme, cineva a rupt tăcerea şi l-a întrebat ce l-a făcut să se oprească în felul în care o făcuse şi ce l-a înduplecat până la urmă să reia urcuşul. Şerpaşul a spus: „Trupurile noastre s-au zorit prea mult. Trebuia să ne oprim şi să aşteptăm până ne ajung din urmă sufletele, altfel călătoria noastră n-ar fi avut sorţi de izbândă.”

Bancul zilei!

Trei amici erau într-o barcă şi dădeau la peşte când, deodată, un înger vindecător apare lângă ei. Ăştia, înmărmuriţi, după ce le revine glasul încep să îi ceară:
- Eu am o durere mare de spate de câţiva ani, nu pot să scap de ea… Îngerul îi atinge spatele şi e vindecat!
- Eu trebuie să port ochelari toată viaţa, că nu văd bine, şi tare aş vrea să văd şi eu clar lucrurile care mă înconjoară… Îngerul îi ia ochelarii, îi aruncă în apă şi ochii i se vindecă, vede perfect..
Se uită îngerul şi la al treilea…
- Pe mine să nu mă atingi!!! Io primesc pensie de boală…

Ce-ți dorești cu adevărat?

Un vapor a ancorat in Mexic, langa un micut sat de pescari.
Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor si
i-a intrebat cat timp le ia sa prinda acei pesti.
"Nu foarte mult timp."au raspuns pescarii la unison.
"Dar de ce n-ati mai stat, ca sa prindeti mai mult peste?"
Pescarii i-au raspuns ca micile cantitati pe care le prind, sunt
suficiente pentru nevoile lor si ale familiilor lor.
"Pai, si ce faceti in restul timpului?" a intrebat turistul
"Dormim pana tarziu, pescuim putin, ne jucam cu copiii si ne facem
siesta impreuna cu sotiile noastre. Mai tarziu, pe seara, mergem in
sat, unde ne intalnim cu prietenii, bem putin, cantam la ghitara
cateva cantece si tot asa.... Avem o viata plina."
Turistul i-a intrerupt, "Stati putin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o
diploma in economie si pot sa va ajut! Trebuie sa pescuiti mai mult
timp in fiecare zi. In felul asta, o sa puteti vinde pestele pe care
il prindeti in plus. Cu veniturile suplimentare, veti putea cumpara o
barca mai mare."
"Si dupa asta?" au intrebat pescarii.
"Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veti putea cumpara o
a doua si o a treia barca si tot asa, pana cand veti avea o intreaga
flota de traulere (barci de pescuit). In loc sa vindeti pestele unui
intermediar, veti putea negocia direct cu marile fabrici de procesare,
poate chiar sa va construiti propria fabrica. Atunci veti putea parasi
satucul asta micut si sa va mutati in Mexico City , Los Angeles , sau
poate chiar la New York ! De acolo va veti putea conduce noua
intreprindere prospera."

"Si cam cat timp ne-ar lua asta?" au intrebat pescarii.
"Douazeci, poate chiar douazeci si cinci de ani." a replicat turistul.
"Si dupa asta?"
"Dupa asta? Ei bine, prietene, asta-i momentul cand devine cu adevarat
interesant," a raspuns zambind larg turistul. "Cand afacerea ta este
cu adevarat uriasa, poti sa incepi sa vinzi si sa cumperi active si sa
faci milioane de dolari!"
"Milioane? Serios? Si dupa asta?" au intrebat pescarii.
"Dupa asta, veti putea sa va retrageti din afaceri, sa traiti intr-un
satuc linistit si retras pe malul marii, sa dormiti tarziu, sa va
jucati cu copiii vostri, sa va faceti siesta cu sotiile si sa va
petreceti serile impreuna cu prietenii distrandu-va cum vreti voi."
"Cu tot respectul, domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi
rostul sa irosim douazeci si cinci de ani?" au intrebat mexicanii

Bătrânul înțelept

Intr-o zi, un batranel in varsta de 92 de ani, mic de statura si foarte prezentabil, vadit preocupat de aspectul sau exterior, a intrat intr-o casa de batrani.
Sotia sa murise de curand, la varsta de 70 de ani, iar el fusese nevoit sa plece din casa.
Dupa cateva ore de asteptare in holul casei de batrani, el a zambit cu blandete cand i s-a spus ca incaperea in care urma sa locuiasca era pregatita.
In timp ce mergea incetisor catre lift, sprijinindu-se in baston, eu am inceput sa-i descriu cum arata camera lui, vorbindu-i si despre draperia de la geam.
Imi place foarte mult – mi-a spus el, cu entuziasmul unui baietel de 8 ani, care tocmai primise in dar un catelus.
Domnule, dar inca nu ati vazut camera. Mai asteptati o clipa, aproape am ajuns.
Nu are nicio importanta cum arata camera – a raspuns el.
Fericirea e o stare pe care am ales-o in mod aprioric.
Nu de mobilier sau de modul in care este decorat spatiul depinde faptul ca imi place sau nu camera, ci mai degraba modul in care am hotarat eu sa o percep.
Am decis deja in mintea mea ca imi place camera in care voi locui aici. Este o decizie pe care o iau in fiecare zi, cand ma trezesc.
Am posibilitatea de a alege. Imi pot petrece ziua in pat, enumerand toate problemele pe care le am cu anumite parti ale corpului meu care nu mai functioneaza prea bine, sau ma pot trezi multumindu-i Cerului pentru acele parti din mine care inca mai functioneaza normal.
Fiecare zi este un dar si, cata vreme imi pot deschide ochii, ma voi concentra asupra noii zile si asupra tuturor amintirilor fericite pe care le-am creat in viata mea.
Batranetea seamana cu un cont bancar. La apusul vietii, retragi din contul tau ceea ce ai depozitat de-a lungul vietii.
Asadar, sfatul pe care l-as da fiecarui om este sa depoziteze cat mai multa fericire in contul bancar al memoriei sale.
Le multumesc tuturor celor care au contribuit la umplerea contului meu cu amintiri fericite, cont pe care continui sa il umplu si acum.
Aminteste-ti aceste sfaturi simple pentru fericire:
1. Elibereaza-ti inima de ura.   2. Elibereaza-ti mintea de griji.   3. Traieste cu simplitate.   4. Daruieste mai mult.   5. Renunta la asteptari.
Daca ai fost binecuvantat sa primesti acest mesaj, trimite-l celor pe care ii iubesti si prietenilor tai...este calea de a darui altora cateva adevaruri simple, care raspandesc bunatatea in lume. Cine stie, poate rezultatul acestui gest va fi infaptuirea unui miracol...
Sa aveti o zi binecuvantata!Imi place foarte mult – mi-a spus el, cu entuziasmul unui baietel de 8 ani, care tocmai primise in dar un catelus.Domnule, dar inca nu ati vazut camera. Mai asteptati o clipa, aproape am ajuns.Nu are nicio importanta cum arata camera – a raspuns el.
Fericirea e o stare pe care am ales-o in mod aprioric.
Nu de mobilier sau de modul in care este decorat spatiul depinde faptul ca imi place sau nu camera, ci mai degraba modul in care am hotarat eu sa o percep.
Am decis deja in mintea mea ca imi place camera in care voi locui aici. Este o decizie pe care o iau in fiecare zi, cand ma trezesc.
Am posibilitatea de a alege. Imi pot petrece ziua in pat, enumerand toate problemele pe care le am cu anumite parti ale corpului meu care nu mai functioneaza prea bine, sau ma pot trezi multumindu-i Cerului pentru acele parti din mine care inca mai functioneaza normal.
Fiecare zi este un dar si, cata vreme imi pot deschide ochii, ma voi concentra asupra noii zile si asupra tuturor amintirilor fericite pe care le-am creat in viata mea.
Batranetea seamana cu un cont bancar. La apusul vietii, retragi din contul tau ceea ce ai depozitat de-a lungul vietii.
Asadar, sfatul pe care l-as da fiecarui om este sa depoziteze cat mai multa fericire in contul bancar al memoriei sale.

7 gânduri sănătoase

Dacă nu vrei să fii bolnav… Exprimă-ţi sentimentele!
Emoţiile şi sentimentele când sunt ascunse, reprimate, sfârşesc prin a genera boli ca gastrite, ulcer, dureri lombare, dorsale. Cu timpul, reprimarea sentimentelor poate degenera în cancer. Ar trebui să ne destăinuim unui confident, să-I împărtăşim intimitatea noastră, secretul, erorile! Conversaţia, verbalizarea emoţiilor este un remediu puternic şi o terapie excelentă!
Dacă nu vrei să fii bolnav… Ia decizii.
Persoanele indecise rămân în dubiu, în anxietate. Indecizia acumulează problemele, grijile, agresiunile. Istoria omenirii este alcătuita din decizii. A decide înseamnă a şti cum să renunţi, să pierzi unele avantaje şi valori şi să câştigi altele. Indecişii sunt victime ale indigestiilor, durerilor nervoase şi problemelor cutanate.
Dacă nu vrei să fii bolnav… Găseşte soluţii.
Persoanele negativiste nu găsesc soluţii şi dau amploare problemelor. Ei preferă lamentaţiile, bârfele, pesimismul. Este mai bine să aprinzi un chibrit decât să regreţi întunericul. O albină e mică, dar produce unul din cele mai dulci lucruri. Suntem ceea ce gândim. Gândurile negative generează energie negativă ce se
transformă în suferinţă.
Dacă nu vrei să fii bolnav… Nu trăi bazându-te pe aparenţe.
Cine ascunde realitatea, pretinde, pozează şi vrea să dea impresia că este în regulă. Vrea să fie văzut ca perfect, descurcăreţ, etc., dar acumulează tone de greutăţi. O statuie de bronz cu picioare de lut. Nu este nimic mai rău pentru sănătate decât să trăieşti ascuns după aparenţe şi faţade. Aceştia sunt oameni cu multă strălucire artificială şi rădăcini atrofiate. Destinul lor este durerea, spitalul sau farmacia.
Dacă nu vrei să fii bolnav… Acceptă.
Refuzul de a ne accepta şi absenţa stimei de sine ne face să ne înstrăinăm de sine. A te accepta este punctul central al unei vieţi sănătoase. Cei care nu se acceptă devin geloşi, invidioşi, imitatori, ultra-competitivi, distructivi. Accepta-te, acceptă că eşti acceptat de alţii, acceptă criticile. Este înţelepciune, bun simţ şi terapie.
Dacă nu vrei să fii bolnav… Încrede-te.
Cine nu are încredere, nu comunică, nu este deschis, nu creează relaţii adânci şi stabile, nu ştie să aibă prietenii adevărate. Fără încredere, nu sunt relaţii reale. Neîncrederea este o lipsă de credinţă în sine şi în credinţa însăşi.
Dacă nu vrei să fii bolnav… Nu îţi trăi viaţa trist.
Simţul umorului. Râsete. Odihnă. Fericire. Acestea întregesc sănătatea şi aduc viaţă lungă. Persoana veselă are darul de a îmbunătăţi mediul oriunde trăieşte.
“Simţul umorului te salvează de mâna doctorului”. Veselia este sănătate şi terapie

Gândul zilei!

"Fiinţa umană a coborât din regiunile celeste printr-un proces
denumit involuţie. Pe măsura acestei coborâri în materie, în timp
ce se îndepărta de focul primordial, ea s-a încărcat cu nişte
corpuri din ce în ce mai dense, până la corpul fizic. Exact ca în
timpul iernii când, pentru a înfrunta frigul, suntem obligaţi să
ne punem nişte haine din ce în ce mai groase, de la maiou şi
cămaşă până la palton!
Pentru a-şi relua acum calea spre înalt, fiinţa umană trebuie să
se dezbrace, simbolic vorbind, adică să se descotorosească de tot
ce o îngreunează: în loc să caute să adune, ea trebuie să înveţe
să renunţe, să se uşureze, să se elibereze. Acumularea
favorizează coborârea. Fiecare gând, dorinţă sau sentiment
inspirat de instinctul de posesie se lipeşte de corpurile sale
subtile precum chiciura pe crengile copacilor în vreme de iarnă.
Trebuie ca soarele primăverii să înceapă să strălucească pentru
ca această chiciură să se topească şi omul să-şi regăsească
adevărata fiinţă."

Incearca!

Niciodată să nu încetezi să-ţi pese de lucrurile mici din viaţa ta,
Niciodată să nu încetezi să visezi sau să renunţi la luptă.
Niciodată să nu încetezi să construieşti poduri care duc către zilele de maine promiţătoare,
Niciodată nu înceta să încerci sau să te laşi pradă tristeţii.
Niciodată nu înceta să zâmbeşti şi să aştepţi fiecare nouă zi,
Dar cel mai important dintre toate, prietenul meu…
Niciodată nu înceta să străluceşti în felul tău special.
Niciodată nu uita că furtunile pot limpezi.
Cel mai mohorât cer poate redeveni albastru.
Aminteşte-ţi, zilele de mâine mai luminoase sunt aproape de tine.

Rugaciune!!!

  Sufletul lui Hristos sfinteste-ma, 
 Trupul lui Hristos Mantuieste-ma,
 Sangele lui Hristos aprinde-ma de dragoste,
 Apa coastei lui Hristos spala-ma
 Patima lui Hristos intareste-ma,
 O, bune Isuse asculta-ma,
In ranile tale ascunde-ma,
 Nu lasa sa ma despart de tine,
De dusmanul cel rau ma apara,
 In ceasul mortii mele cheama-ma,
 Si porunceste sa vin la tine,
Ca sa te laud cu Sfintii Tai,
 In vecii vecilor. Amin.