Ce este Mila?

Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim:

- Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…

- Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi.

Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.

“Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece!” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Acum e MOMENTUL!!!

"Nu vă mulţumiţi să visaţi la viitorul vostru, ci străduiţi-vă să

îl construiţi  de acum pe nişte baze solide. Acest "acum" este

cel care contează. Viitorul este o prelungire a prezentului, iar

prezentul nu este decât o consecinţă, un rezultat al trecutului.

Totul se leagă: trecutul, prezentul, viitorul nu sunt separate.

Viitorul va fi edificat pe fundaţia pe care o aşezaţi astăzi.

Dacă această fundaţie este greşită, este evident că nu vă veţi

aştepta la un viitor extraordinar; dar dacă ea este bună, este

deopotrivă inutil să vă puneţi probleme. Cu asemenea rădăcini,

veţi avea un astfel de trunchi, de ramuri şi fructe.

Trecutul este trecut, dar el a adus pe lume prezentul, iar

prezentul reprezintă rădăcinile viitorului. Vă construiţi deci de

acum viitorul căutând să vă remediaţi prezentul."

Omraam Mikhaël Aďvanhov

Adevarata dragoste...

"Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: "Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?". Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: "E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea".

Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti.

bancul zilei...;)

O femeie de 45 de ani sufera o operatie coronariana si pe masa de operatie are o viziune ca il intreaba pe Dumnezeu daca va muri.. Dumnezeu ii raspnde ca nu, si ca va mai trai 30-40 de ani. Profitand de faptul ca era in spital, a facut tot ce a fost necesar, tratamente, masaje, ridicare de sani, fese, liposuptii, micsorarea stomacului, scoaterea ultimelor doua coaste pentru subtierea taliei, eliminarea varicelor, chirurgie estetica pentru riduri, laba gastei, indreptarea nasului, silicon in buze etc., pentru ca toti anii urmatori sa fie tanara si frumoasa. Iese din spital si cand traverseaza strada, o loveste o ambulanta si moare. Ajunge de data asta cu adevarat in fata lui Dumnezeu si il intreaba: - Dar nu spuneai ca voi mai trai 30-40 de ani? Privind-o, Dumnezeu exclama: - PROASTO, ITI JUR CA NU TE-AM RECUNOSCUT

http://www.youtube.com/watch?v=Gc4HGQHgeFE&feature=player_embedded

Priveste acest om si apoi uita-te la tine si multumeste-i lui Dumnezeu pentru ceea ce ai,pentru ceea ce esti si multumeste-i ca te trezesti dimineata si te bucuri de minunile create de El.Nu-ti irosi viata ganditu-te la ce nu ai , la ce au altii...pretuieste-te asa cum esti.Daca cineva e mai valoros ca tine intr-o anumita privinta gandeste-te ca tu esti mai valoros ca el in alta privinta.Priveste viata cu alti ochi si vei fi mai fericit,bucura-te de micile lucruri si vei avea parte de mult mai multe:)



http://www.youtube.com/watch?v=X5LP2jX5QyU&feature=player_embedded

priveste si zambeste!!!:)

Bancul zilei...:)

Un bulldog merge pe strada si, deodata ajunge in dreptul unui gard pe care scrie: "Caine Rau"




Suna la poarta si vede un caine mititel.

-Mata-i acasa?

-Nu.

-Tac'tu-i acasa?

-Nu!

-Atunci cine-i cainele cel rau?

-Eu, ca nu pap tot din falfulie....
 

Isus deghizat

"Cocotat pe un varf de munte, intr-o pesterea, un calugar - intelept se ruga. Terminand rugaciunea, a deschis ochii revenind aici. La intrarea in pestera, statea staretul unei mari si bogate manastiri.


- Ce-i cu tine aici? Ai patit ceva? De ce ma tulburi din rugaciune?

- Te rog de ma iarta, prea inteleptule, dar n-am somn de zile intregi. Se intampla ceva la mine in manastire si nu pot intelege de ce.

- Ei, iaca minune, ce se petrece acolo?

- Prea inteleptule, nu mai vine lumea pe acolo. Era o vreme cand, si biserica si manastirea, erau pline ochi de credinciosi. Stateau la rand tinerii sa devina ucenici intr'ale calugariei, iar pelerinii nu mai aveau loc. Acum....bate vantul si prin chilii si prin biserica, si-n manastire. Si nu pot intelege de ce. Ce s-a intamplat cu oamenii ?

- Oamenii n-au nici o vina. Voi sunteti cei orbi. Nu sunteti in stare sa vedeti ca intre voi, acolo, locuieste Isus. Este deghizat, dar e acolo intre voi. Cand il veti descoperi, credinciosii, pelerinii si ucenicii vor veni din nou. Pan'atunci.. .....Dar mergi in pace si Dumnezeu te va lumina, pe tine si pe cei putini care ati mai ramas acolo.

Staretul pleca uluit de cele ce auzise de la batranul intelept. Nu-i venea sa creada ca Isus, chiar deghizat, ar putea fi acolo in manastirea pe care o staretea de atatia ani. Coborand cu grija sa nu alunece de pe stanci, se intreba in gand: " o fi bucatarul cel negricios, sau poate gradinarul cel schiop; o fi tantalaul vesnic murdar de la atelier..... sau poate chiar eu? Doamne, eu care sunt atat de pacatos? Sau o fi...?

Ajunse spre seara la manstire si, inainte de rugaciune, chema la el pe cei care mai erau acolo.

- A zis inteleptul calugar ca suntem orbi si de aceea ne merge atat de rau. De aceea suntem bolnavi, n-avem de nici unele si oamenii ne ocolesc. Suntem orbi ca nu-l vedem pe Isus care traieste, aici in manastire, alaturi de noi - deghizat. Incepand din aceasta noapte, sa va rugati Domnului sa ne deschida ochii sa-l putem descoperi. Sa-l putem vedea, sa-i dam respectul cuvenit si iubirea neconditionata despre care El ne vorbeste.

In fiecare noapte adormeau cu aceeasi intrebare in gand: care dintre cei ce-si duceau viata in manastire putea fi Isus?

Dimineata, se priveau pe furis si se salutau cu respect, se ajutau la muncile campului, la atelier si la bucatarie. Criticile incetasera, judecatile se opreau pe buze, iar bunainvoiala era la ea acasa. Stiau ca el, Isus, este acolo. Stiau ca se bucura de atmosfera pe care, cu iubirea de semeni, reusisera s-o creeze.

Florile straluceau pe aleile curate, zarzavaturile cresteau sanatoase in gradina de legume, iar icoanele din atelier erau mai frumoase ca niciodata.

Incet, incet, chiliile se umplura de ucenici.Pelerinii nu mai aveau loc, iar duminica, biserica era intesata de credinciosi.

Acceptarea, toleranta si mai ales iubirea au facut minuni in aceea manastire. La fel poate face minuni si in viata noastra.

Bancul zilei...

Moare bulibasha tziganilor. Inmormantare cu fast, intr-o zi de miercuri. (meciuri de fotbal senzationale, in cupele europene). Preotul (mare microbist), tzine slujba in curtea din fatza vilei, dupa care se formeaza cortegiul spre cimitir. In fatza - popa, dupa el 6 tzigani purtau sicriul pe umeri si pe urma - alaiul cu rudele apropiate si restul multimii. Mai era un sfert de ora pana la inceperea meciului.

Popa, in fatza cortegiului, lungea cam tare pasul.
Nu se oprea nici la rascruci de drumuri, dupa obicei.
Tziganii cu sicriul gafaiau deja cam tare si ii treceau toate apele. La un moment dat, unul dintre ei zice catre preot:
- Ho, dom' parinte, stai mai incet, mancatz'ash, ca doar nu l-am furat!..

Tacerea Lui Dumnezeu

O veche legenda norvegiana povesteste despre un om pe nume Haakon care privea mereu imaginea lui Christos rastignit. Crucea era foarte veche si acolo veneau multi oameni sa se roage cu evlavie.
Multi veneau aici pentru a cere cate o minune.

Intr-o zi si Haakon s-a gandit sa ceara o favoare. Impins de un sentiment generos, a ingenuncheat in fata crucii si a spus:

- “Doamne, vreau sa fiu in locul Tau. Lasa-ma sa stau in locul Tau pe cruce". Si ramase cu privirea atintita asupra crucii, parca asteptand un raspuns.

Domnul vorbi iar vorbele Lui cazura din inalt soptitoare dar ferme.

- “Fiule, iti voi indeplini dorinta, dar cu o conditie".

“Care, Doamne?” intreba Haakon.“Este o conditie greu de indeplinit? Sunt dispus sa mi-o asum si cu ajutorul Tau, Doamne, voi reusi”

“Asculta... Orice ar fi sa se intample si orice ar fi sa vezi, trebuie sa pastrezi tacere pentru totdeauna”.

Haakon raspunse:“Iti promit, Doamne!”

Si schimbul se facu.Nimeni nu observa schimbarea. Nimeni nu-l recunoscu pe Haakon batut in cuie pe cruce. Intre timp Domnul tinea locul lui Haakon. Si pentru mult timp fu astfel si nimeni nu observa nimic. Dar intr-o zi veni un om bogat si dupa ce se ruga pleca uitandu-si portofelul langa cruce. Haakon vazu si tacu. Nu spuse nimic nici cand un sarac, care veni cateva ore mai tarziu, fura portofelul uitat de bogatas. Si nu spuse nimic nici cand un baiat veni sa se roage pentru binecuvantare inainte de a face o lunga calatorie.. Dar in acel moment se intoarse bogatasul in cautarea portofelului. Fara sa stea pe ganduri se gandi ca baiatul furase portofelul. Bogatasul se apropie de baiat si-i spuse furios:

- “Da-mi inapoi portofelul pe care mi l-ai furat!”Tanarul replica surprins:

- “Eu nU am furat nici un portofel!”

- “Nu minti si da-mi-l inapoi imediat!”

- “Va repet ca nu am luat nici un portofel!” raspunse baiatul.

Bogatasul furios incepu sa-l loveasca pe tanar. Atunci se auzi o voce puternica:

- “Opreste-te!”

Bogatasul privi in sus si vazu ca imaginea de pe cruce ii vorbise.

Haakon care nu mai putuse pastra tacerea, striga aparandu-l pe tanar si acuzandu-l pe bogatas pentru falsele invinuiri pe care i le aducea. Acesta ramase uimit si iesi din locul de rugaciune. Tanarul pleca de asemenea fiindca se grabea sa plece in calatorie. Cand cei doi plecara Christos ii spuse credinciosului: “Dar, Doamne... -spuse Haakon- cum puteam sa permit o asemenea nedreptate?"

“Coboara de pe cruce. Nu poti sa-mi ocupi locul. Nu ai fost in stare sa pastrezi tacere.”

Locurile se schimbara, Isus se intoarse pe cruce si credinciosul in fata acestuia.

Dumnezeu continua sa vorbeasca:

"Tu nu stiai ca a fost bine ca bogatasul sa piarda portofelul fiindca avea in el banii pentru a cumpara virginitatea unei tinere. In schimb saracul avea nevoie de banii aceia si a fost foarte bine ca i-a luat.

Iar baiatului i-a prins bine bataia primita fiindca din cauza ranilor nu a mai putut pleca in acea calatorie... ... Pentru ca doar acum cateva minute s-a scufundat vaporul cu care ar fi trebuit sa plece...

Tu nu stiai nimic. Eu, da. De aceea tac”.Si Domnul se afunda din nou in tacere.

De multe ori ne intrebam: De ce Dumnezeu nu ne raspunde? De ce Dumnezeu pastreaza tacerea?Multi si-ar dori ca Dumnezeu sa ne raspunda ceea ce doresc ei sa auda... Dar nu este asa.

Dumnezeu ne raspunde chiar si prin tacere!

Trebuie sa invatam sa ascultam. Tacerea Lui divina este menita sa ne spuna, fara cuvinte, ca El stie ce face.

Si in tacerea Sa ne spune cu iubire:

AI INCREDERE IN MINE... STIU BINE CE AM DE FACUT!

Rugaciune

Cu tot sufletul si simtirea mea ma rog la tine Maica

sa ne asculti ruga si sa ne iubesti

Caci la tine sufletul nostru gaseste alinare

Inconjoara-ne cu harul si dragostea ta fara de sfarsit

Si acopera-ne cu preasfantul tau Acoperamant

Binecuvanteaza-ne ochii ca ei sa vada Lumina

Binecuvanteaza-ne gura ca ea sa rosteasca Adevarul

Binecuvanteaza-ne miinile ca ele sa faca Voia Domnului

Preasfanta Maica Pururea Fecioara Maria

Te slavim in vecii vecilor Amin!!!

Lasa-ti Viata in Pace

Ne zbatem… si doamne ce ne place sa ne zbatem. Da, ne place, pentru ca ne-am obisnuit sa avem ceva la care sa “muncim”, ne-am obisnuit sa fim stresati, ne-am obisnuit sa iubim pentru ca avem “nevoie” de cineva care sa ne confirme ca suntem OK. Ne zbatem ca sa demonstram ca suntem si noi buni, ca meritam si noi sa avem viata pe care ne-o dorim.
Ne place pentru ca avem “senzatia” ca am facut CEVA sau am facut TOTUL si NU e vina noastra ca nu se intampla. De fapt suntem blocati intr-un noroi ce devine mocirla, ce ne murdareste peste tot, care se lipeste de noi si pe care il simtim pana in adancul sufletului.
Incercam de cele mai multe ori sa ne mai dam cu putina apa, sa ne curatim, insa de obicei nu ne miscam, stam inlemniti acolo, incremeniti de propria noastra situatie.
Simtim ca suntem legati, obligati sa ramanem acolo
Incepem atunci sa cautam raspunsuri, din acelasi loc. Incercam sa aflam “de ce ni se intampla noua asta”. Gasim justificari in carti, in ce ne-a spus cineva, cautam iar in exterior raspunsuri la o intrebare la care ne poate raspunde doar sufletul. Si in ciuda faptului ca ni se pare ca ne-am schimbat, ni se pare ca acum gandim pozitiv, ramanem blocati in aceeasi mocirla, doar ca suntem mai curati putin. Am reusit sa mai facem putina curatenie.
Daca esti in blocajul acesta si mai gandesti si negativ, te plangi de ce ti se intampla, nu faci decat sa te murdaresti si mai tare. Nu faci decat sa faci o groapa in care te tot afunzi.
Totusi ce putem face face?
INTOTDEAUNA inaintea noastra se afla o linie, e linie ce ne desparte de atingerea visului. E o linie ce inseamna de fapt acceptarea situatiei, asa cum e ea, nasoala, dureroasa, trista etc.
Eckhart Tolle spunea:
Uneori renuntarea inseamna a nu mai incerca sa intelegi si inseamna sa nu te mai deranjeze faptul ca nu stii. Orice accepti in totalitate iti va aduce linistea. Inclusiv acceptarea faptului ca nu poti accepta, ca opui rezistenta.
Asadar ceea ce putem face cand ne confruntam cu o situatie dificila este sa nu ne plangem, sa nu incercam sa intelegem prea mult, sa ne gandim ce ne dorim, cum am vrea sa fim noi dupa ce trecem acea linie, cum ne simtim acolo, ce ne-am dori sa avem cu noi etc.
Stim insa ca nu putem ajunge acolo decat daca “salutam” acea linie. Ne punem pe ea, acceptam situatia, multumind ca a aparut in viata noastra, ne abandonam de fapt vointei divine. Facem un dus de lumina care ne curata de tot noroiul, ne curata profund si ne da curaj.
Da, si veti simti atunci eliberare si da, veti primi atunci raspunsurile pe care le cautati. Da, viata pe care ati vizualizat-o dupa linie se materializeaza. Da, se poate si da, nu ajunge gandirea pozitiva. Si da, doar tu poti face asta, nu poate nimeni altcineva face asta pentru tine. Da-ti frau liber din interior si vei face pasi importanti spre implinirea ta.
Lasa-ti viata in pace, renunta la a mai controla totul, controlul e o iluzie. La un moment dat, peste cativa ani, te vei trezi in acelasi loc si nu vei intelege ce ai gresit.
Lasa-ti viata in pace, accepta, renunta la indarjire si vei evolua spre implinirea visurilor tale"

Gaseste-ti locul...

"Câte fiinţe umane sunt precum nişte peşti scoşi din apă! Ei nu se
simt în largul lor, sunt stingheri în mediul în care trăiesc;
atunci, de îndată ce pot, ei îşi părăsesc familia, se exilează
într-o altă ţară unde trăiesc la marginea societăţii. În
realitate, problema ce se pune oamenilor nu este numai cea a
poziţiei fizice, sociale pe care le ocupă; trebuie ca, nu numai
inima şi intelectul lor, dar şi sufletul şi spiritul lor să îşi
găsească în acel loc condiţii bune pentru a înflori. Atât timp
cât nu îşi găsesc locul, ei sunt precum seminţele care aşteaptă
să fie semănate. Iar locul lor este un pământ fertil, un pământ
spiritual unde să poată creşte. Câţi nu sunt încă asemenea
seminţelor depozitate într-un siloz!
Atunci când veţi găsi locul inimii voastre, al intelectului
vostru, al sufletului şi spiritului vostru, vă veţi afla la locul
potrivit. În acel moment, oriunde aţi fi, oricare ar fi situaţia
voastră materială şi socială, veţi simţi că locul vostru se
găseşte acolo."

gasirea iubirii spirituale

"Ce legătură există între şarpe şi porumbel? Ei reprezintă cele
două aspecte opuse ale aceleiaşi energii: energia sexuală.
Porumbelul nu este altceva decât şarpele sublimat. El ne învaţă
că tot ce se târăşte pe pământ poate într-o zi să fie în stare să
se avânte în aer şi să zboare.
Şarpele reprezintă forţa sexuală primitivă, iar acest şarpe este
atât de şiret! Cum este scris în Facerea: "Şarpele însă era cel
mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse
Domnul Dumnezeu." Este imposibil să enumerăm toate mijloacele la
care au recurs oamenii pentru a scăpa de şarpe, dar el prezintă
şi aranjează astfel lucrurile încât iese de cele mai multe ori
învingător. Cineva spune: "Iată, nu voi cădea pradă tentaţiei,
voi rezista..." Dar cum nu a prevăzut capcana pe care şarpele
este capabil să i-o întindă, cade în ultima clipă în acea
capcană. Şi va cădea până când va reuşi să transforme în sinea sa
şarpele în porumbel, adică să transforme iubirea umană în iubire
spirituală, care îl va smulge de pe pământ şi îi va face
cunoscută libertatea spaţiilor infinite."